Peripeţiile bunului părinte Mockinpott este o carte foarte alertă şi surprinzător de comică, despre peregrinările unor studenţi japonezi catolici şi săraci, în prima lor intruziune în viaţa reală. Norocul celor trei (iar între aceştia se distinge Komatsu, care povesteşte întâmplările la persoane întâi) este părintele Mockinpott, un profesor de limbă franceză de la Universitatea Catolică din Tokyo, care îi ia sub oblăduirea sa, încercând să îi ajute, să le ofere (de nenumărate ori) un sprijin în căutarea unui loc de muncă şi să îi salveze de fiecare dată, atunci când făceau vreo fărădelege.
Peripeţiile lor sunt zugrăvite extraordinar de realist, iar părintele Mockinpott, deşi este un om sufletist, pare slab de înger şi nu reuşeşte niciodată să reziste tentaţiei de a-i ajuta, chiar dacă, în cele din urmă, totul se va întoarce împotriva sa şi va fi demis din postul lui şi trimis în Franţa. "Studenţii din căminul catolic, de fapt discipoli ai părintelui, îl duc mereu cu zăhărelul, îl trag pe sfoară, îl înşeală şi-l storc de bani, provocându-i o stare de permanentă lamentare. Şi nu-i doar atât. Studenţii profită de faptul că părintele se lasă uşor luat de val, îi cântă în strună şi-l fac în cele din urmă să urce pe scena trupei de tatru ambulant, faptă ce ajunge la urechile mai-marilor ordinului religios, aducându-i repatrierea".
De altfel, autorul îşi explică opera sa în postfaţa romanului: "personajele mele sunt, fără excepţie, încurcă-lume, neciopliţi, escroci, inşi de mâna a treia, tonţi sau nerozi. (...) Deşi nu-mi dau seama cine va fi individul capabil să-i scoată pe japonezii extenuaţi din criza istorică prin care trec, cred că până la urmă acesta va apărea sub forma unui dictator. Ca să îndepărtez câtuşi de puţin momentul apariţiei dictatorului eroic evocat, simt că va trebui să creionez cât mai mulţi nătărăi şi prostănaci drept personaje. Iar dacă aceştia vor lua o fărâmă din povara ce-i apasă pe oamenii istoviţi, mă voi socoti un autor fericit".
Despre autor
Hisashi Inoue e o rara avis paradoxală: şi extrem de citit, şi extrem de popular.
Cartea lui preferată este „David Copperfield“. A scos şi 542.000 de dolari din vânzări anuale de cărţi, fiind un producător îndârjit de best-selleruri şi plângându-se că toţi banii i se duc pe taxe. În 1983 a fondat compania teatrală Komatsu-za, care punea în scenă exclusiv piesele lui şi era mereu în turnee.
A fost directorul unei biblioteci pe numele ei Chihitsu-do (înseamnă în japoneză „Sala Scriitorului Lent“) din orăşelul lui de baştină Higashi Okitama-gun, căreia tot el i-a donat toate cărţile din dotare. Asta pentru că Hisashi Inoue nu a fost niciodată renumit pentru „viteza“ cu care livra texte, dimpotrivă.
Spunea că „simţul responsabilităţii faţă de public“ îl obligă la rescrieri frecvente. Pe scurt, personajul Hisashi Inoue nu e cu nimic mai prejos decât autorul volumului Peripetiile bunului părinte Mockinpott, tradus din japoneză de Emil Eugen Pop.
Însă şi cariera scriitorului e prodigioasă şi singulară în peisajul literar nipon postbelic. Şi senzaţională, căci a luat startul într-un club specializat în producţia de show-uri de strip-tease, pentru care Inoue scria miniscenarii în studenţie. S-a mutat apoi în mediul radiofonic, respectiv televizat. În anii ’60 a creat „Hyokkori Hyotan-jima“, un serial cu păpuşi pentru copii care a făcut peste 1.200 de episoade între 1964 şi 1969.
Imediat după, Inoue s-a consacrat scrisului de romane, la care a excelat; nu s-a ferit nici de dramaturgie, fiind cel puţin prolific şi în acest domeniu. A fost consacrat şi ca autor umoristic, dar şi pentru abilitatea de a învârti limbajul în jurul degetului, generând jocuri de cuvinte care reprezintă o adevărată provocare pentru traducător. Inoue a fost şi preşedintele prestigiosului Nihon Pen Club din 2003, director al asociaţiei dramaturgilor japonezi şi director al Muzeului de Literatură Sendai.
Romanul lui fantasy din 1970, „Boon&Phoon“, despre urcuşurile şi coborâşurile carierei unui scriitor ale cărui personaje capătă viaţă, s-a vândut în peste două milioane de exemplare. Inoue s-a remarcat şi prin faptul că este unul dintre rarii autori niponi care au realizat un portret de anvergură romanescă al unui străin, în speţă protagonistul din Peripeţiile bunului părinte Mockinpott.
Colecţia Cotidianul.
Beletristica
Autori romani
