Povestiri Indiene

Kipling s-a născut în Bombay, în 1865, într-o familie subţire de britanici atraşi de mirajul Perlei Coroanei. Tatăl, directorul muzeului din Lahore, era istoric de artă cu studii solide de etnografie, iar mama, rudă cu pictorul Burne Jones şi obişnuită a saloanelor rafinate din Londra. Se spune că părintele l-a botezat Rudyard după numele lacului din Staffordshire, unde-şi cunoscuse soţia. A studiat în Anglia, dar în loc să ajungă ofiţer, s-a întors în India şi s-a apucat de gazetărie. Literatura pe care a scris-o a derivat şi din cronicile alerte sau din schiţele de jurnalist cu lecţia terenului învăţată.

În scurtă vreme, cărţile lui i-au câştigat o audienţă sigură şi entuziastă, în Anglia fiind îmbrăţişat ca scriitorul Imperiului. Exotismul poveştilor, prospeţimea limbajului pestriţ şi bogăţia vizuală din care se înfiripă întâmplări cu funcţionari britanici, soldaţi şi figuri insolite din bazarul indian sunt cele mai preţuite faţete ale prozelor sale. Jorge Luis Borges a inclus în lista cărţilor de suflet aceste volume de povestiri, cucerit fiind de vitalitatea cu care pune în pagină isprăvi cazone ori întâmplări care, oricât de mărunte, nu lasă niciodată loc de plictis.

Popularitatea şi meritele, cuplate cu adeziunea lui necondiţionată la imperialismul victorian, i-au fost răsplătite cu titlul de Poet Laureat, pe care l-a refuzat însă, după cum a refuzat de trei ori şi Ordinul de Merit. A primit, în schimb, premiul Nobel pentru literatură, în 1907, fiind primul scriitor de limbă engleză decorat cu râvnita medalie.