Ochi albastri, parul negru

Cu puţin timp înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, s-a născut, în Indochina Franceză, Marguerite Duras, o artistă care a făcut istorie atât în literatură, cât ­şi în cinematografie. A publicat zeci de volume de romane ­şi nuvele, a scris numeroase scenarii de film, printre care „Hiroshima mon amour”, regizat de Alain Resnais ­şi nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu. La 18 ani, părăse­şte Indochina ­şi se mută in Franţa, unde studiază matematica, ­ştiinţele politice ­şi dreptul. Viaţa sa profesională a fost la fel de variată ca studiile sale: a fost secretar al Ministerului Coloniilor, membră a Rezistenţei Franceze, a lucrat ca jurnalist pentru revista Observateur. În 1943 îi apare primul roman: „Les impudent”. In 1950, volumul „Un barrage contre le Pacifique” este nominalizat la Premiul Goncourt, pe care totu­şi îl ratează din cauză că simpatiza cu Partidul Comunist. Romanul „Moderato cantabile” (1958) a fost ecranizat în regia lui Peter Brook, cu Jean-Paul Belmondo ­şi Jeanne Moreau, care a primit la Cannes premiul pentru cea mai bună actriţă. În 1984 prime­şte Premiul Goncourt pentru romanul „Amantul”.

În Ochi albaştri, părul negru (1986), un bărbat se indrăgoste­şte fără succes de un alt bărbat, dar viaţa îi scoate în cale o femeie cu care începe să trăiască în izolare. La originile acestei atracţii stă asemănarea între această femeie ­şi bărbatul care i se refuză personajului principal. Relaţia se desfăşoară în continuare ca un straniu ritual al atracţiei si respingerii.

Colecţia Cotidianul.