Dictionar de pictura veche romaneasca din Transilvania, sec. XIII-XVIII

Istoria picturii bizantine și postbizantine ne apare într-o nouă lumină, în special în ultimele decenii, datorită unor intense cercetări în acest domeniu, a perfecționării metodelor și mijloacelor de cercetare, dar și prin restaurarea științifică a picturilor murale și a icoanelor. Pentru specialiști și publicul larg, pictura religioasă este în ultima vreme o atracție, ca unul dintre domeniile cele mai interesante și mai fascinante, dar în același timp puțin cunoscute, ale istoriei artei medievale. Prin ineditul compozițiilor și al stilizărilor, prin echilibrul și rafinamentul cromatic, icoanele sau frescele, datorate unor pictori din centre artistice importante ori aparținând unor meșteri populari, ne dezvăluie o lume prea puțin cunoscută, cu un strălucit trecut.

În Țările Române, icoanele aveau un rol important ca obiect de cult, formând în biserici tâmplele iconostasele, ce separă absida altarului de naos. Icoanele împodobeau de asemenea bogatele interioare ale palatelor voievodale, ale reședințelor episcopale, locuințele marii și micii boierimi sau modestele case ale țărănimii.

Marius Porumb - Dicționar de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII-XVIII, album de artă.