 |
Edith Wharton, autoarea romanului, a fost prima femeie care a primit premiul Pulitzer chiar pentru opera de fata in anul 1920. Prin aceasta am explicat si motivul care m-a determinat sa incep aceasta lectura si sa ii acord intreaga mea atentie.
Privit intr-o viziune simplista, s-ar putea spune ca romanul prezinta doar o alta poveste de dragoste interzisa si esuata, precum multe altele inaintea sa. Insa ar fi mult prea simplist. De fapt, povestea de dragoste este, cred eu, mai mult un pretext sau un cliseu de care autoarea se foloseste pentru a ilustra modul de viata incatusat de numeroase rigori sociale al americanilor si in mod special al new-york-ezilor din America secolului al XIX-lea.
Personajul in jurul caruia se invart intrigile romanului si ale carui ganduri si perceptii reprezinta de fapt substanta intregii lecturi, este Newland Archer, un tanar de familie buna, care in ciuda faptului ca se simte incorsetat de viata pe care o duce, se resemneaza cu gandul ca traditiile nu pot fi incalcate.
In momentul in care isi face aparita in New York contesa Ellen Olenska, Newland era pe punctul de a-si anunta logodna cu May Welland, verisoara acesteia. Sosirea contesei duce la precipitarea evenimentelor, deoarece se considera ca impreuna cele doua mari familii; Archer si Mingott ( din care se tragea si familia Welland) ar fi putut face fata mai usor scandalului iscat pe seama doamnei Olenska. Scandalul sau mai bine zis indignarea celorlalti membrii ai societatii din care faceau parte, se datora faptului ca madame Olenska isi parasise sotul ramas in Europa, presupunandu-se ca a fugit ajutata de secretarul acestuia cu care ea ar fi avut chiar o aventura. Societatea new-york-eza inchidea insa ochii in fata adulterului si a abuzurilor comise de sotul ei si condamna doar comportamentul inadecvat al contesei.
Ce mi-a atras atentia in acest roman, a fost numarul mare de personaje, fiecare avandu-si insa rolul bine determinat in structura intregii naratiuni, precum piesele unui puzzle ce trebuiesc a fi unite pentru a oferi privitorului o imagine de ansamblu. Legaturile de familie sunt detaliate in amanuntime, astfel incat ai impresia ca patrunzi adanc in universul personajelor, in toate ungherele intunecate ale existentei lor, senzatie ce pe mine nu m-a mai incercat de la Anna Karenina si pana la acest roman. Este departe de a fi insa un roman exceptional, precum cel cu care l-as asemuit intr-o oarecare masura, insa relateaza fapte petrecute intr-o societate diferita de cea europeana, fiind interesant de altfel sa remarci si imaginea pe care o aveau locuitorii batranului continent in ochii mai tinerei societati americane.
Este usor de intrezarit inca de la bun inceput, atractia pe care madame Olenska o exercita asupra lui Newland, asadar dragostea ce ia nastere intre cei doi nu il va surprinde pe cititor. Voi compara iarasi acest roman cu cel al prozatorului rus, pentru ca personajele feminine au o constructie similara. Ambele sunt femei nefericite in casnicia pe care o aveau, aspru judecate de societate, ce nu se remarca printr-o frumusete iesita din comun ci printr-un comportament aparte, ce fascineaza si intriga totodata.De altfel in cazul lui Newland Archer aceste doua stari reprezinta polii opusi la care se afla in diverse situatii de-a lungul romanului.
May Welland, logodnica lui Newland si cea care ii va deveni ulterior sotie, este un personaj interesant, tocmai prin simplitatea si aparenta sa naivitate. Desi inainte de casatorie tanarul se arata incantat in fata ideii de a avea o casnicie diferita, ghidata de un alt set de principii, curand dupa producerea casatoriei el realiza ca “ n-avea nici un rost sa incerce sa emancipeze o sotie care n-avea nici cea mai vaga idee ca nu era libera.Si descoperise de mult timp ca singura utilitate pe care i-o atribuia May libertatii era cea de a o jertfi pe altarul adoratiei conjugale.”
Cu toate ca de la bun inceput nu fusese indragostit de May, ci se amagise numai cu aceasta iluzie, Archer “se casatorise (ca majoritatea tinerilor) fiindca gasise o fata absolute fermecatoare in momentul in care isi incheia, cu un dezgust prematur, o serie de aventuri sentimentale fara rost.Iar ea reprezentase calmul, stabilitatea, tovarasia si senzatia constanta a unei datorii inevitabile.” Odata insa ce ajunge sa o iubeasca pe madame Olenska, siguranta unui camin linistit nu numai ca nu il mai multumea, ci il apasa din ce in ce mai tare, prin toate implicatiile care derivau din aceasta.
Traditiile, regulile scrise si nescrise ale societatii New York-ului acelor vremuri, toate sunt descrise cu o asemenea precizie si convingere, incat iti este practic imposibil sa te indoiesti de veridicitatea lor. Asadar, pe langa aceasta, societatea europeana este plina de libertati nebanuite, care ii scandalizeaza pe cei ce nu le cunosc. Personajele romanului nu se ghideaza dupa propria lor vointa, ci intreaga lor existenta esta parca stabilita dinainte de un set de norme unanim acceptate. Nimeni in afara de Newland,madame Olenska si Julius Beaufort, o alta figura importanta a romanului,nu pare insa a fi insa deranjat in vreun fel de acest mers al lucrurilor. Dintre acestia insa, numai ultimii doi au curajul sa sfideze societatea, chiar si cu riscul de a fi judecati sau exclusi din anumite cercuri, ceea ce se si intampla la un moment dat.
Desi rare, scurtele intalniri ale contesei cu Newland, il fac pe acesta sa isi doreasca de multe ori sa abandoneze viata linistita pe care o ducea, chiar daca asta ar fi insemnat o “sinucidere” sociala. In incercarea de a suporta rigorile noii familii si monotonia casniciei, el se consoleaza cu “banalitatea mangaietoare a ideii ca primele sase luni de mariaj sunt cele mai dificile.”Presupun ca dupa aceasta perioada vom fi terminat de cizelat asperitatile unghiurilor noastre diferite”.Insa partea cea mai proasta era ca presiunea lui May incepea sa se simta mai greu tocmai in acele unghiuri a caror asperitate voia el s-o pastreze cel mai mult.”
Odata ce realizeaza ca orice legatura de natura romantica dintre el si madame Olenska este imposibila, Newland pare a se razvrati in fata familiei ce ii hotara destinul, pe care el insusi nu fusese in stare sa il ia in propriile-i maini. Archer realizeaza abia tarziu faptul ca nici sotia sa nu era atat de naiva precum o credea, in ciuda faptului ca toata istetimea ei iscoditoare se datora in mare parte instinctului sau influentei mamei sale asupra sa.
Abia cand totul pare pierdut, zbuciumul interior al lui Archer atinge punctul culminant, caci se simte sfasiat mai mult ca niciodata intre datorie si responsabilitate, reprezentate de May si dragostea si pasiunea pentru contesa Olenska.
Epilogul prezinta o societate complet schimbata dupa numai cateva decenii, lipsita de toate regulile ce o condusesera in vremea tineretii lui Archer, pe cand el avea inca “varsta inocentei”.
In comparatie cu societatea in care traim astazi, unde libertatea este o conditie primordiala a vietilor noastre, lumea pe care Edith Wharton incearca sa ne-o infatiseze poate fi greu de inteles. Insa lectura este una placuta, in special pentru logica impecabila cu care este construita actiunea intregului roman, in care nimic nu este lasat la voia intamplarii.
Cotare:  [5 din 5 stele] |
|
|
Beletristica
Autori romani
