Piticul rosu

Un contrabandist al filosofiei. Aşa se autodefineşte Michel Tournier, încercând să aducă filosofia în minţile cititorilor, prin trecerea subtilităţilor ei pe sub rândurile romanelor şi nuvelelor sale. Născut la Paris în 1924, scriitorul francez urmează cursurile de filosofie ale universităţilor Sorbona si ale celei din Tubingen. O împrejurare nefericită îl face să nu poată urma cariera universitară, astfel că îşi câştigă existenţa lucrând pentru Radiodifuziunea Franceză şi Radio Europe I. De peste 40 de ani, scriitorul trăieşte în casa parohială a unui sat minuscul din apropierea Parisului.

În 1967 primeşte Marele Premiu al Academiei Franceze pentru romanul de debut, „Vineri şi Limburile Pacificului”. În 1970, Premiul Goncourt pentru „Regele Arinilor”. În 1972 devine membru al Academiei Goncourt. În 1993 i se decernează Medalia Goethe, iar în 1997, titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Londra. Nuvele din volumul „Piticul Roşu” (1978) au în comun problematica difuză a anormalităţii. Relativismul conceptului apare la Tournier prin poveştile unor personaje androgine, efeminate sau cu identitate sexuală confuză, atinse de ceea ce unei societăţi îi place să numească „nebunie”. Michel Tournier joacă cea mai periculoasă carte a problematizării unui fenomen social şi individual atât de delicat, alegând să-l trateze literar.

Colecţia Cotidianul.