Pendulul lui Foucault
Umberto Eco

Pendulul lui Foucault e un megaroman, în care misterul ia naştere printr-o întâmplare, când trei redactori ai unei edituri de texte ezoterice (deci toţi trei mânuitori de semne lingvistice), citind „cifrat“ o „notă de spălătoreasă“, construiesc, printr-un pur joc intelectual, ipoteza misterioasă a unui Complot (Plan) uriaş, iniţiat de Cavalerii Templieri (după dizolvarea Ordinului de către regele Franţei) pentru păstrarea în custodie a Secretului absolut (a Punctului Fix) al cunoaşterii şi al puterii.

Tot jocul porneşte de la faptul că lui Casaubon (autor al unei teze de licenţă despre Templieri) i se prezintă un manuscris delirant pe această temă. Împreună cu ceilalţi doi redactori, Belbo (care devine protagonistul aventurii) şi Diotallevi (descifrator al Cabalei), Casaubon intră în vârtejul semiozei (toate permutările combinatorii pentru a umple golurile Planului), „vârtej“ ce creşte gigantic, şi de la un anumit punct încolo, nu mai poate fi dominat de iniţiatorii lui. Cuvintele (semnele) se răzbună chiar pe cei care le manevrează, în momentul în care aceştia transformă jocul combinatoriu în scop în sine.