Oamenii marii

Cel mai insemnat reprezentant al romantismului francez, Victor Hugo, a scris romanul Oamenii marii in perioada petrecuta in exil in insula Guernsey din Arhipelagul Manecii. Impresionat de farmecul acestei insule si de poporul ei, autorul dedica "acestui colt din batranul pamant normand" cartea scrisa in 1866, ale carei personaje sunt locuitori ai arhipelagului, oameni deosebiti prin curajul, solidaritatea si firea lor intreprinzatoare.

In dimineata unei zile de Craciun de la inceputul secolului al nouasprezecelea, marinarul Gilliat o intalneste pe tanara Deruchette, nepoata armatorului Lethierry. Gestul fetei de a-i scrie numele pe zapada, frumusetea si gingasia ei ii atrag atentia si il fac sa ii poarte o dragoste ce va deveni tot mai intensa cu trecerea timpului. Fiu al unei englezoaice stabilite in Guernsey, Gilliat locuieste in "Casa de la capatul drumului", despre care superstitiile locale spuneau ca ar fi bantuita. Indemanarea, priceperea, dar si firea singuratica il fac sa para un vrajitor in ochii localnicilor, unii dintre ei temandu-se de el. Oamenii indrazneti si fara prejudecati il simpatizeaza si ii lauda cumpatarea, cunoasterea mai multor meserii si faptul ca era un pilot innascut.

Castigarea unei nave la regata locala ii aduce stima armatorului. Naufragiul vaporului cu aburi “Durande” ii ofera lui Gilliat prilejul de a-si arata iscusinta si, in acelasi timp, ii da sansa de a intra in familia lui Lethierry, acesta promitand mana nepoatei sale celui ce va recupera nava. Cu eforturi supraomenesti, reuseste sa aduca nava “Durande” in port si are parte de recunostinta armatorului, care ii ofera comanda vaporului si ii propune casatoria cu Deruchette. Deznadejdea fetei, care il dorea ca sot pe tanarul reverend Ebenezer, il determina pe Gilliat sa renunte la visul sau de o viata. Nobletea lui sufleteasca nu-i permite sa se bucure sacrificand fericirea celei pe care o iubeste, astfel ca ii ajuta pe cei doi sa se casatoreasca. Dureroasa resemnare il conduce spre stanca Gild-Holm’Ur, unde Gilliat isi incheie existenta, acceptand cu tristete si liniste o noua implinire.

Victor Hugo - Oamenii marii.