Femei

Femei este un roman cu adevarat original estetic intre toate romanele lui Sebastian. Netiparit din motive explicabile inainte de revolutie, cand ar fi fost gasit din cale afara de "erotic", dar fara vreun motiv vizibil dupa 1989, cand tocmai erotismul, si titlul, ar fi trebuit sa-l impuna atentiei cititorilor.

Pentru un barbat tanar lumea pare facuta numai din femei, iar femeile par facute numai din dragoste. In patru nuvele distincte, sase femei reprezinta ipostazele erotismului feminin din lume. Ingeniozitatea acestui roman tine de distributie: Stefan Valeriu, un tanar medic si diplomat, singura veriga de legatura intre cele patru proze, este plasat in roluri cu pondere extrem de diferita. In prima nuvela, Renee, Marthe, Odette, este protagonist si descopera simultan trei varste ale feminitatii, trei moduri de a fi indragostit. In cea de-a doua, Emilie, este simplu martor si medic. In a treia proza, Maria, este destinatarul scrisorii unei femei (o alta doamna T.), asadar vocea lui tace, pentru ca in ultimul text, Arabela, sa redevina protagonist si sa ajunga pe o scena adevarata.
De cate ori concretizezi o varianta a vietii, renunti la celelalte, pe care de cele mai multe ori le regreti. Si de cate ori regreti o optiune, iti imaginezi, ca unul dintre personaje, ca „asta poate dezorganiza universul“.
Sfatul criticului: Daca ati ezitat vreodata la o raspantie a vietii, cititi cartea. Ea da un reconfortant sentiment al relativitatii alegerilor in viata. Puteti incepe cu oricare dintre proze, cu numele care va atrage cel mai mult.