Dragostea ultimului magnat

Ultimul roman al lui F. Scott Fitzgerald este nu numai schita a ceea ce ar fi devenit, fara indoiala, o capodopera a scriitorului american, ci si o cale de acces privilegiata in laboratorul de creatie al uneia dintre cele mai fascinante personalitati literare din prima jumatate a secolului XX.

In 1976, Elia Kazan a ecranizat romanul, dandu-i sarcina adaptarii celebrului Harold Pinter si distribuindu-l in rolul principal pe Robert De Niro.

„Daca o carte poate vreodata sa fie «asemanatoare» cu alta, as zice ca Dragostea ultimului magnat e mai «asemanatoare» cu Marele Gatsby decat cu oricare alta carte a mea. Dar sper ca va fi complet diferita - sper ca va fi ceva nou, ca va trezi noi emotii, poate chiar un nou mod de a privi anumite fenomene.“ - F. Scott Fizgerald

Actuala editie a romanului Dragostea ultimului magnat, realizata de Matthew J. Bruccoli, este rezultatul unor cercetari indelungate si aprofundate, menite sa restaureze structura, stilul si imagistica lui Fitzgerald. Ramasa neterminata, cartea a fost publicata intr-o prima varianta in 1941, cu titlul Ultimul magnat. Inspirat din biografia lui Irving Grant Thalberg, „copilul-minune“ al cinematografiei hollywoodiene de la inceputul secolului XX, romanul urmareste ascensiunea lui Monroe Stahr, un producator american care incearca sa-si croiasca drum intr-o lume dificila si plina de intrigi, in care se imbina stralucirea inselatoare a platourilor de filmare cu tensiunile latente din culisele acestora, aventurile amoroase toride cu relatiile de putere.