Casa de pe colina

Cesare Pavese este unul dintre indiscutabilii autori de marca ai literaturii italiene de dupa razboi. Cartile prin care a rotunjit contributia Italiei la literatura de prima mana a Occidentului depun marturie pentru o sensibilitate plina de tensiune si un spirit de o luciditate necrutatoare. Biografia scriitorului torinez, fara sa justifice opera, arunca o lumina asupra „santierului de creatie" pe care nu l-a parasit pana in ultimul moment. Norberto Bobbio, Leone Ginzburg si Giulio Einaudi, editorul de mai tarziu al celor mai multe carti ale lui Pavese, sunt doar cativa dintre apropiatii scriitorului, cunoscuti in anii studentiei, cu care impartasea idei antifasciste in plin avant al extremei drepte. In 1935, pentru astfel de afinitati ilicite, Pavese a fost inchis si condamnat la domiciliu fortat in sudul Italiei. In acelasi an incepea celebrul jurnal, „Il mestiere di vivere: diario 1935-1950", document existential pentru intelegerea crezului aparte al acestui scriitor plin de nuante si paradoxuri. Imediat dupa incheierea razboiului s-a inrolat in randurile Partidului Comunist, ramanand, insa, un individ greu de convins de prescriptii doctrinare. A fost atras obsesiv de literatura americana, din care a tradus intens si despre care a scris nenumarate eseuri, dar in acelasi timp a ramas un legatar al estetismului forjat de D'Anunzzio si teoretizat de Croce.