Cartea cartilor pierdute

Cartea cartilor pierdute este o istorie a operelor literare pierdute, distruse, ratacite sau pe care autorul le-a planuit si la care a lucrat, dar pe care nu a ajuns niciodata sa le scrie.

Stuart Kelly descrie în detaliu, începând cu epoca picturilor rupestre si pâna la sfârsitul secolului XX, operele pierdute ale unor scriitori celebri: Eschil, Sofocle, Cervantes, Shakespeare, Jane Austen, Flaubert, Kafka, Sylvia Plath etc.

„Asadar, în mod perpetuu si esential, exista riscul ca unele texte sa se piarda definitiv. Cine va sti vreodata de asemenea disparitii?”

„Cea mai simplă formă de dispariţie este distrugerea. Deşi poetul roman Horaţiu proclama: Am înălţat un monument mai durabil decât bronzul, el îţi exprima o speranţă privind soarta operei lui, nu o certitudine. Gerald Manley Hopkins, un poet din secolul al XIX-lea, şi-a ars toate poeziile din tinereţe, când şi-a închinat viaţa frumuseţii lui Dumnezeu. La nervi, James Joyce a azvârlit în foc Stephen Hero, prima variantă a cărţii Portretul artistului în tinereţe, dar nu a împiedicat-o pe soţia lui să spună ce-a vrut ea despre manuscris. Mihail Bahtin, exilat în Kazakhstan, şi-a folosit lucrarea despre Dostoievski pe post de foiţe de ţigară, după ce fumase deja un exemplar întreg din Biblie.” (Stuart Kelly, Cartea cărţilor pierdute)